Încă un proiect marca Filip.

CaptivatingRomania este primul loc care ar trebui să-ți vină în minte atunci când vrei să călătorești sau să-ți umpli timpul liber.

Îndrăzneț obiectiv, iar din ceea ce e scris pe site, prevăd un concurent pentru CaptainGo. Baftă!

Mi se pare foarte bună strategia cu lansarea blogului  înainte de lansarea site-ului propriu-zis (presupun că o să fie unul). Am aplicat și eu strategia asta și o voi aplica la orice proiect la care timpul îmi perminte. Astfel, până se lansează site-ul propriu-zis, blogul are timp să crească, să obțină trafic, vizitatori fideli, link-uri și o poziționare în motoarele de căutare.

Navigând pe YouTube, am dat de următoarea reclamă cu Tăriceanu:

Un singur lucru nu înțeleg. De ce se irosește un asemenea buget pe reclame, când ajungi pe un site care-ți cere adresa de email și nu-ți spune nimic altceva? Mi-am pus acceași întrebare și acum câteva săptămâni când am văzut reclamele adwords. Și încă o întrebare: oare cine e idiotul care se ocupă campania asta?

Unul din motivele pentru care mi-am făcut acest blog a fost să-mi scriu impresiile din călătorii, altfel, amintirile se estompează și rămâi doar cu niște poze care-ți aduc vag aminte pe unde ai trecut.

În septembrie am fost în Germania și vreo 6 zile le-am petrecut în Hamburg. Dacă ar fi să descriu orașul într-un cuvânt, aș spune că Hamburgul e fermecător. Situat pe râul Elba la aprox 100Km distanță de Marea Nordului, orașul Hamburg e al doilea port din Europa, ca mărime. Are o mulțime de canale și foarte, foarte multe poduri. Am rămas surprins când mi s-a spus că are mai multe poduri decât Veneția și Amsterdam la un loc! Este un oraș verde, are multe parcuri și un lac foarte mare chiar în mijlocul orașului. Toate astea la un loc, cu bărcile ce le vezi pe fiecare canal, cu clădirile din cărămidă roșie, cu liniștea orașului (mai puțin în red district :P) și modul de viață al oamenilor fac din Hamburg un oraș fermecător.

Prietenul (și partenerul de afaceri) la care am stat (mă rog... am stat la hotel), e foarte pasionat de istorie, așa că am aflat multe despre trecutul orașului, începând de prin anul 1200. Poate ar trebui să pun puțin mâna pe carte, eu nu știu ce era prin Cluj în 1200 :)

Singura părere de rău e că n-am apucat să vizitez prea mult (eram totuși în vizită de lucru, nu în vacanță) dar sper că anul următor voi avea din nou ocazia să petrec câteva zile în Hamburg.

E deja ora 1AM și nu mai am chef să scriu, așa ca... iată, pozele:

Surpriză, nu te poți proteja! Mă rog... nu într-un mod facil și benefic.

Totuși, sunt câteva metode care de multe ori ajută la prinderea hoțului, metode pe care eu le-am folosit cu succes.

Cam de 1 an jumate am lansat un site de stiri IT și am avut destule probleme cu hoții de conținut. Inițial, am scris acest articol tocmai pentru a demasca un furt recent, însă după două email-uri în care explicam situația, „băieții deștepți” și-au recunoscut greșeala și au șters articolele copiate.

Destul cu vorba, iată metodele:

1. În articolele pe care le scrii, pune link-uri spre alte articole de-ale tale. De multe ori, cei care copiază, copiază codul html (fără să-și dea seama). Astfel, vei benificia de un link pe site-ul hoțului și sunt șanse ca cineva să dea click pe link-ul respectiv. În consecință, site-ul care copiază îți va apărea în lista de referers.
2. Adaugă imagini în articole. La fel ca mai sus, în cazul în care se copiază codul html, site-ul care copiază îți va apărea în lista de referers. Chiar dacă nu ai nici o imagine relevantă pentru articolul respectiv, poți să întroduci un gif transparent, undeva la mijlocul articolului. Nimeni nu-l va observa, însă beneficiile pot fi mari.
3. Google Alerts. Pentru cei care nu știu, Google oferă un serviciu prin care ești alertat pe email dacă apar rezultate noi pentru anumite căutări definite de tine. Așadar, poți să definești o alertă pentru o frază care apare în articolul pe care tocmai l-ai scris. Când cineva îți copiază articolul si ajunge în indexul Google, vei primi un email. Dacă primele două metode pot fi depistate și ocolite de hoți, cu siguranță aceștia nu vor scăpa de Google Alerts.

Mai știți alte metode viabile și ușor de implementat?

Ar mai fi multe de spus despre furtul de conținut, probabil voi reveni asupra subiectului altă dată.

Numai bine ;)

Ieri am vrut să cumpăr un domeniu .ro. Intru pe rotld, îl verific şi e liber. Super, ziceam în sinea mea, dar nu eram 100% convins că vreau să cumpăr domeniul, mă gândeam la alternative.

Azi, intru din nou pe rotld să înregistrez domeniu şi... surpriză!!! Domeniul era înregistrat. Toate astea în mai puţin de 24 de ore. E doar o coincidenţă sau cineva primeşte ponturi despre domeniile faine care nu sunt înregistrate dar pentru care s-a făcut un query whois?

Având în vedere scandalurile legate de rotld, orice e posibil.

Deduc TVA-ul şi scap ieftin: doar 1,80 lei!

Folosesc jQuery de o bună bucată de vreme iar ştirea de azi nu face decât să mă bucure. Pe de o parte mă bucur de succesul unui proiect open-source, pe de altă parte această adopţie răspunde unei întrebări care zăcea în subconştientul meu: din multele framework-uri prezente, oare am făcut o alegere bună?

via Slashdot

Era MySQL 4.x a trecut de mult, ca să nu mai vorbesc de 3.x. Oh, ce vremuri de „pionierat”.

MySQL 5 a venit cu o gramada de bunătăți (ce existau demult în alte DBMS) și totuși, încă văd o mulțime de aplicații web care nu folosesc avantajele oferite de noua versiune. De fapt, de ce mă mir? Încă văd aplicații ce se doresc a fii serioase și folosesc tabele MyISAM. Tranzacții? Foreign keys? Prostii...cine are nevoie de ele?

Dar nu despre tranzacții și foreign keys vreau să vorbesc, ci despre triggers - o funcționalitate apărută în MySQL 5. Orice programator care a avut de-a face cu baze de date ar trebui să știe ce e un trigger, așa că nu o să explic conceptul. O să dau doar un exemplu în care un trigger poate să-ți ușureze viața. Presupunem că avem următoarele tabele:

Pentru a afla totalul plăților făcute de fiecare client în parte, avem un query de genul:

[code lang="sql"]select firstname, lastname, sum(payment_amount) as total_payments from customer inner join customer_payments using(customer_id) group by customer_id[/code]

Cazul cu un singur join este unul fericit și l-am luat doar pentru simplitatea exemplului. În realitate însă, query-urile de acest gen pot deveni mari consumatoare de resurse.

Putem scăpa de join-ul respectiv dacă adaugăm un câmp în tabela customer, câmp care va conține suma tuturor plăților făcute de un client. Noua tabelă va arăta așa:

Câmpul total_payments va fi actualizat automat (cu ajutorul unui trigger, evident) la fiecare adăugare, ștergere sau modificare a unei înregistrări din tabela customer_payments.

Costul actualizării câmpului total_payments este net inferior costului unui JOIN făcut de mii de ori pe zi.

/Actualizare: poate un exemplu mai bun era cu articolele dintr-un blog și comentariile la articole.

/Actualizare 2: vreau să accentuez faptul că soluția dată mai sus trebuie aplicată doar când situația o cere, nu la fiecare join cu group by si sum()

Am câteva cărți care stau și adună praful pe birou așa că m-am gândit să le împrumut celor cu poftă de citit. Lista cu cărțile disponibile se află pe pagina asta, iar „oferta” e disponibilă doar celor din Cluj.