Mă pregăteam să scriu articolul ăsta în aprilie (2020), pentru că în aprilie 2010 am lansat Avanticart. De pe la începutul anului am început să-mi structurez în cap ideile. Abia așteptam aprilie, să aștern ideile „pe hârtie”. Apoi a venit pandemia și… nimic din ce-am planificat înainte nu s-a mai aplicat. S-au dus și ideile mele. Dar azi am avut vreme să le reiau și să le scriu pe blog. De ce? Ca să nu uit. Și poate, poate, cineva învață ceva din greșelile mele.

Începuturile

În 2010 la începuturile Avanticart, aveam 28 de ani și chiar dacă aveam deja firma de 7 ani, nu prea le aveam eu cu business-ul. Eram programator și făceam ce știam mai bine - scriam cod. Restul lucrurilor erau cam întâmplătoare. În 2008 (sau poate chiar 2007) l-am întâlnit pe Adi care mi-a devenit partener de business. Tot un programator și el.

În naivitatea mea și a lui Adi, am început cu abonamente de 25€ / luna. Ne comparam cu Shopify la prețuri, dar bineînțeles fără să avem investițiile lor. În plus aveam și Șosetăria pe cap. Da, în plină criză financiară, noi am lansat un magazin online în care vindeam… șosete. Probabil că n-a fost cea mai înțeleaptă chestie :))) Oricum la vremea aia nu aveam mare lucru, deci n-am avut ce să pierdem, prin urmare n-am simțit prea tare criza începută în 2008.

În toamna lui 2010 l-am luat în echipă pe Sorin, care avea să devină partener în firmă peste câțiva ani.

La începuturi nu aveam cum să ne susținem din abonamentele Avanticart, chiar dacă am avut câțiva clienți. Deci eram nevoiți să facem outsourcing în continuare. Dar nici din outsourcing nu ne pricepeam să facem prea mulți bani (îți trebuie și alte skills, nu doar coding) și nu vroiam să luăm multe proiecte, ca să avem timp și focus pentru Avanticart.

Lucrurile nu mergeau prea bine, nu eram nici pe departe acolo unde am visat să fim. Din cauza asta, în 2012 Adi a decis să-și încerce norocul în altă parte. Credeam că e suficient să scrii cod bun, să ai un produs bun iar lumea îti va recunoaște meritele, îți va lăuda produsul și or să curgă râuri de bani. Oh, well.

Am continuam din inerție alături de Sorin și alți oameni cooptați pe parcurs.

2014 - 2017

În 2014 l-am cunoscut pe Bogdan, care a început să se ocupe de partea de vânzări. A avut (și are) un rol esențial în dezvoltarea Avanticart. Mai târziu a devenit și el partener în firmă.

În ianuarie 2015 a „aterizat” la noi Vlad, pe postul de frontend developer. Acum în pandemie glumim, zicând că pe vremea aia era un deschizător de drumuri fiindcă lucra remote :)). Îl menționez pe Vlad pentru că și el a devenit ulterior partener în firmă.

Pe la mijloc de 2015, clientul care ne dădea cei mai mulți bani din outsourcing a fost nevoit să oprească robinetul. Îi mergeau prost afacerile. Au urmat niște luni grele în care a trebuit să iau decizia să dau oameni afară. Apoi alți oameni au decis să plece pentru că nu le puteam mări salariile. Cred ca 2015 a fost cel mai prost an.

Dar am continuat alături de Sorin, Bogdan, Vlad și încă câteva persoane.

În 2016 nu cred că s-a întamplat nimic memorabil. Ne zbăteam în „mocirlă”, dar măcar supraviețuiam fără outsourcing și aveam clienți din ce în ce mai mari.

Business-ul nu este unul scalabil. Avem o struțo-cămilă în care oferim o platformă eCommerce cu multe personalizări, dar la preț de SaaS. Mulți mi-au spus că așa ceva n-o să funcționeze niciodată. Și aproape că au avut dreptate.

În 2017 am luat în sfârșit decizia să vând Șosetăria. N-am făcut avere, am vândut doar brand-ul pe o sumă modică. Încă mai am câteva șosete și ciorapi în birou. Singura chestie bună e că (acum în 2020) am folosit produsele ca să fac un filmuleț în care explic cum funcționeaza WMS-ul Avanticart :))

Am luat decizia asta mult prea târziu. Cu Avanticart ca și focus principal, nu aveam timp să mă ocup și de Șosetăria. Din cauza asta n-a avut niciodată vânzări prea mari și era tot timpul pe pierdere. Dar mai grav era că, din cauză că aveam Șosetăria, nu puteam să-mi dedic 100% energia pentru Avanticart. Mi-a luat 9 ani să-mi dau seama de asta. V-am zis că nu sunt bun la business?

Tot în 2017 a ajuns la noi Alex, într-un internship. În 2020 a devenit partener în firmă.

2018 - 2019

De multe ori, dacă ai un serviciu ieftin, clientii nu dau 2 bani pe tine. Ne-am luat multe țepe. Am muncit mult pentru bani puțini.

Din 2010 de la lansare am făcut câteva măriri de prețuri. La început de 2018 am ajuns la 150€, abonamentul minim.

Apoi am crescut abonamentul minim la 250€ - deci de 10 ori cu cât am început în 2010 - și am introdus comisionul din vânzări. Trebuia să fii făcut asta mult mai devreme. Nici nu pot să-mi imaginez unde am fi ajuns dacă am fi pornit de la bun început cu prețurile astea.

2018 cred că a fost primul an în care am simțit că într-adevăr începem să facem treabă bună și din perspectiva de business.

În 2019 am crescut abonamentul minim la 500€. Am atras clienți și mai mari. Bineînțeles, nu poți să faci asta cu un produs prost. Dar noi aveam un produs foarte bun. Top 10 clienți au avut vânzări de 137 mil lei în 2019.

Ne-a luat aproape 10 ani să ajungem la un price-point cât de cât favorabil și pentru noi. 10 freaking ani! Ardeleni adevărați :))) Dar ne-am învățat lecțiile.

2020

La început de 2020 eram 10 oameni în echipă. Acum suntem 18. La început de 2020 aveam un fișier cu estimări pentru 2020. Acum la final de 2020, acel fișier pălește față de ceea ce am reușit să facem.

Bineînțeles, am avut noroc că ne-am aflat în industria potrivită.

2021 vine cu noi provocări, resimțim creșterea echipei într-un timp atât de scurt dar sunt convins că o s-o scoatem la capăt.

Privind înapoi, am făcut extrem de multe greșeli în cei 10 ani. Uneori mă și mir că am rămas în business. Pe la începuturi, mai mulți mi-au spus că ar fi mai bine să mă apuc de Magento :))

La final, trebuie să le mulțumesc în primul rând Ralucăi și copiilor că m-au suportat și m-au ajutat în toți acești ani. Apoi le mulțumesc lui Sorin, Bogdan, Vlad, Alex și celorlalți colegi - îmi scot pălăria în fața voastră! Le mulțumesc deasemenea foștilor colegi și lui Adi.

Nu în ultimul rând, le mulțumesc clienților. Iertați-ne bug-urile!

Mulțumesc și părinților, că în perioadele mai grele m-au ajutat cu chiria :)) Ce vremuri!